China-Hong Kong
Calator in Tara Minunilor...
Dragă Călătorule,
Te invit la o plimbare într-o după-amiază caldă de toamnă. Sub soarele blând, se face auzit zgomotul monoton al roţilor de rişcă pe străduţele înguste ale Beijingului...
Ţi-aş spune să îţi imaginezi un oraş întretăiat de „coridoare" strâmte şi lungi... Dar este aproape imposibil. Pentru că aceste „coridoare" se numesc hutong şi pentru că oamenii care le cutreieră zi de zi sunt atât de diferiţi de noi...
Ce înseamnă mai exact hutong te-ntrebi ? Este un cuvânt mongolez şi înseamnă „puţ de apă". Întortocheate şi înguste, hutong-urile sunt pentru chinezi o cultură a fericirii şi armoniei. Prin anii 1300, chinezii de rând îşi construiau casele în jurul puţurilor de apă. Ca să intre mai uşor în curte, fiecare lăsa loc de trecere între curtea sa şi cea a vecinului. Din aceste pasaje au luat naştere zecile de mii de alei şerpuitoare... Privit de sus, oraşul pare o tablă de şah întretăiată pe orizontală şi pe verticală de fire mai groase sau mai subţiri, care se prelungesc cu secole în urmă. Să facem câţiva paşi pe Hutongul „Depozitării erdelelor" (Lianziku Hutong). Îşi primeşte numele de la un obicei imperial: pe vremea dinastiei Qing se obişnuia ca vara ferestrele să fie acoperite cu perdele de bambus. În timpul împărătesei-mamă Cixi, perdelele folosite la palat şi uzate nu mai erau vândute oamenilor de rând, ca până atunci. Ele erau, în schimb, păstrate pe aleea care se va numi Hutongul „Depozitării Perdelelor". Împărăteasa-mamă Cixi îşi dorea foarte mult să conducă imperiul, dar pe-atunci nu le era permis femeilor să şadă într-un tron de aur. Astfel, Cixi a decis să ţină adunările din spatele unei perdele, pe motiv că împăratul era prea tânăr. Apriga Cixi îşi dorea puterea asupra imperiului cu orice preţ. Iar gaura de puţ astupată cu o sferă de marmură la rândul ei ferecată cu un drug de fier cu lacăt, stă mărturie într-un colţ al Oraşului interzis. Este puţul în care şi-a aflat sfârşitul concubina Zhen, de care împăratul se îndrăgostise şi care îl sprijinea în reforma de modernizare a Chinei. Împărăteasa-mamă nu a văzut cu ochi buni nici povestea lor de dragoste şi nici modernizarea imperiului. În cele din urmă, ea a ordonat eunucilor de la palat să o arunce pe Zhen într-un puţ, drept pedeapsă.
Pe măsură ce te îndepărtezi de fântâna tragediei şi de zona celor Şase Curţi aflate în Oraşul Interzis, apartamente mici şi cămăruţe întunecoase rămân chircite în spatele unor porţi masive. Odată cu ele, se sting şi glasurile de peste timp ale concubinelor cu sau fără rang, care locuiau aici. Se pierd şi uneltirile acelora care nu îşi doreau decât să-l vadă pe împărat, să-i intre în graţii şi, dacă aveau norocul, să nască un moştenitor imperial - treapta pe care vor avansa în rang. Păşeşte dincolo de porţile masive. O întreagă lume ţi se deschide în faţă: cea a Oraşului Interzis. Stai chiar în centrul lumii. Aşa cum toate astrele cerului se întorceau către Steaua Polară (centrul Universului), casa împăratului era nucleul lumii pământeşti. Într-o armonie universală desăvârşită, Capitala era centrul imperiului, iar Oraşul Interzis al Astrului Purpuriu se afla în mijlocul Capitalei. În prezent este înţesat de turişti curioşi şi iubitori de frumos, dar până nu demult oamenilor de rând le era interzisă intrarea în Oraş. Frumuseţea, delicateţea şi maiestuozitatea sunt la ele acasă. Dar înainte să te cucerească bogăţia de culori, broaştele ţestoase, leii şi dragonii care îl împodobesc, trebuie să ştii câteva lucruri despre acest oraş, Călătorule.
Galbenul şi stacojiul domină clădirile din incinta oraşului. Cei care cu sute de ani în urmă pătrundeau aici ştiau că stacojiul simbolizează culoarea Stelei Polare - centru al universului, iar galbenul este culoarea imperială. 9 este cifra supremă, care simbolizează atotputernicia suveranului. Nu vei fi surprins să afli că Palatul are 9.999 de încăperi. Vechile legi chineze spun că familia imperială trebuie să aibă şi apă, şi munte. Sute de mii de ţărani au săpat adânc în pământ, au construit un deal şi un canal ce a fost apoi umplut cu apă. Poţi să intri în Oraş pe una dintre cele patru porţi. Cea sudică era cea mai importantă. Aici, suveranul îşi primea supuşii şi se petreceau marile evenimente din viaţa dinastiilor. Solemnitatea şi măreţia sunt însemnele acestei Porţi, numită în 1420, când a fost construită, Chengtianmen - Poarta ce Sprijină Cerul. Astăzi, ea este numită Tian'anmen - Poarta Liniştii Cereşti şi domină piaţa din faţa Palatului. Prin faţa ei curge Râul cu Ape Aurii, peste care se arcuiesc 7 poduri. Împăratul intra şi ieşea din oraş pe podul central, următoarele două erau pentru membrii clanului imperial, alte două pentru demnitari şi, ultimele două, pentru persoane fără rang. Din 1987, Poarta a început să se deschidă şi pentru publicul larg, iar turiştii pot admira Piaţa Porţii Liniştii Cereşti, aşa cum odinioară făceau numai suveranii. Piaţa Liniştii Cereşti este cea mai mare piaţă din lume şi poate găzdui un milion de oameni. În fiecare dimineaţă, odată cu răsăritul soarelui poţi să asişti la ceremonia înălţării steagului naţional. Hutonguri înguste. Căsuţe aliniate precum cutiile. Grădini strălucitoare. Dealuri construite de sute de mii de oameni. Palate magnifice. Toate sunt apărate de Marele Zid Chinezesc, cea mai lungă structură pe care a construit-o omul. Prima cărămidă a fost pusă acum 2000 de ani. De atunci, a fost reconstruit şi extins de toate dinastiile chineze care s-au succedat la domnie. Ai fost în Beijing. Te-ai conectat la ordinea lumii cereşti şi pământeşti. Acum îndreaptă-ţi paşii spre Shanghai. Aici te vei conecta cu toate civilizaţiile lumii.Anul acesta are loc Expoziţia Mondială, eveniment mai amplu şi mai scump decât Olimpiadele de la Beijing. Numai în prima zi 500.000 de vizitatori au venit, curioşi, la această expoziţie unică. Poţi vizita standul României, în formă de măr cu o felie decupată. Mărul - tinereţe, prospeţime, tentaţie... Se pare că turiştii l-au găsit atrăgător, căci în programul de pre-deschidere a avut 10.000 de vizitatori în trei zile. Dacă vrei să pătrunzi iarăşi în fascinanta tradiţie chineză, mergi la Muzeul din Shanghai, unde cele 11 galerii fac dovada înţelepciunii antice chineze. Clădirea este alcătuită dintr-un dom rotund şi o bază pătrată. Ele reflectă credinţa antică, conform căreia cerul este rotund, iar pământul, pătrat. Templul de Jad al lui Buddha este un loc în care divinul şi serenitatea şi-au făcut cuib pe pământ. Templul adăposteşte două statui unice ale lui Buddha, sculptate în jad alb. Cea care îl înfăţişează meditând, în momentul iluminării, este încrustată cu agate şi smaralde. Simpla lui vedere te învăluie într-un veşmânt sfânt şi pur. Sper, Călătorule, că nu te-a obosit drumul de până acum. Frumuseţea poate fi copleşitoare.
Pregăteşte-te, însă. Te apropii de o nouă fereastră. Aici, lumea a făcut un salt şi s-a întors în timp două milenii. Nu te speria ! Nu te vor ataca !
Par vii, dar sunt din... teracotă. Soldaţii, caii şi carele din teracotă, toţi în mărime naturală, au fost îngropaţi aici de împăratul Qin Shi Huang, pentru a lupta alături de armata sa şi în lumea cealaltă. Astăzi, vechiul mausoleu a devenit Muzeul Armatei de Teracotă din Oraşul Etern, cum era numit Xian în vremuri de demult.
Armata pare vie. Sculptorii au fost atât de pricepuţi, încât au înfăţişat toate cele 8 tipologii faciale ale chinezilor moderni. Nimeni nu ştie cum este posibil. Se spune chiar că artizanii au practicat divinaţia şi astfel au prevăzut apariţia poporului chinez. Fiecare soldat are personalitatea şi gândurile sale. Cei curajoşi au ochii mari şi privesc drept înainte, cei încrezători zâmbesc uşor, iar alţii îşi fulgeră duşmanul cu privirea. Cei 7.000 de soldaţi, cai şi care sunt atât de impresionanţi, încât îţi doreşti să fii un nou recrut şi să faci parte dintre ei. Un student german cu siguranţă şi-a dorit din tot sufletul. El şi-a fabricat un costum identic cu cel al soldaţilor, a păcălit forţele de ordine de la muzeu şi „a luptat" pentru câteva minute alături de compatrioţii săi puţin mai bătrâni. Dar „inamicul" l-a capturat şi i-a confiscat şi uniforma...
Cărarea ta se unduieşte către Marea Chinei de Sud, trece prin Shenzen (locul de unde a pornit Ipodul) şi se încolăceşte în jurul Hong-Kongului. Aici, semne ale trecutului se întrec cu uluitoare obiective moderne, precum Turnul Victoria sau Ocean Park. Turnul Victoria are forma unei nave şi, la primul etaj, ascunde nenumărate stele de cinema sau sportivi celebri, în Muzeul Madame Tussauds a Hong-Kongului. După ce te-ai fotografiat cu vedeta preferată, urcă la muzeul ciudăţeniilor - Ripley's Believe it or Not ! - unde sunt expuse 450 de colecţii din întreaga lume. La următorul etaj vei putea face o călătorie captivantă doar aşezându-te într-un scaun şi lăsându-te în voia tehnologiei de ultimă oră. Monitoarele, proiectoarele, sistemul de sunet te vor face să crezi că ai pornit de-a binelea la drum. În Ocean Park, te vei împrieteni mai întâi cu somnoroşii urşi panda, Anan şi Jiajia, apoi cu delfinii şi căluţii de mare, care fac giumbuşlucuri pe scena Teatrului Oceanic. O baie de relaxare poţi să faci în Paradisul Acvatic sau să vizitezi Acvariul Rechinilor (un tunel subacvatic unde poţi observa prădătorii marini). Roţi uriaşe de unde se vede tot Parcul, turnuri înalte, expoziţii cu dinozauri, acvarii cu peşti... şi multe altele minunăţii vor transforma călătoria la Hong-Kong de neuitat. Ai pornit, Călătorule, purtat în rişcă de-un chinez cu barba lungă şi albă. Din labirintul hutongurilor ai intrat în Oraşul Interzis, ale cărui splendori le-ai privit mut de admiraţie. Ai luptat alături de soldaţii de teracotă şi te-ai jucat cu delicaţii căluţi de mare. Drumul Chinei a ocolit prin cel mai îndepărtat trecut şi te-a adus, treaptă cu treaptă, în prezent. Acum este momentul să priveşti în viitor.
Nici nu bănuieşti ce surpriză îţi oferă Templul Wong Tai Sin, din Stanley, un sat pescăresc. Templul, renumit peste mări şi ţări pentru darul său, este numit după Wong Chuping, călugărul taoist care a atins iluminarea şi a devenit nemuritor. El avea puterea să îndrepte răul, să-i vindece pe răniţi şi să-i salveze pe muribunzi. Astăzi, prin moştenirea pe care i-a lăsat-o Wong Chuping, Templul este renumit pentru că aici afli ce îţi rezervă viitorul.
Întoarce-te, deci, Călătorule, în ţara ta, învăluit în galbenul imperial. Într-un buzunar să iei câteva bucăţele de jad şi un şirag de perle, în celălalt o cutiuţă cu ceaiul tău preferat, iar în amintire să porţi mereu un gând zidit de poporul chinez la temelia Marelui Zid şi a tuturor grădinilor şi palatelor infinite: „Omul care a purtat tot muntele, este acelaşi care a început să poarte pietricelele".
