Interra

Oferte speciale

Obiective Turistice

Japonia

Japonia

Tara Soarelui Rasare

Ti-ai batut vreodata singur cuie-n talpa ? Cand ai fost ultima data nevoit sa-ti pui pofta-n cui ? Sau... cand ai baut ultima data bere dimineata, conform principiului cui pe cui se scoate ? Si lista de „cuie" ar putea fi mult mai lunga. Dar e deja evident: acest modest cuvant este teribil de important. Lumea se invarte in jurul lui. Mica piesa - cilindrica, in patru muchii sau turtita la capat - este indispensabila omului de rand, tamplarului, constructorului. Orice om serios a batut macar un cui la viata lui. Ce s-ar alege de blocurile si casele noastre, daca nu am avea cuie ? Iti poti imagina o scara de lemn pusa cap la cap fara cuie ? Dar... sa zicem, o casa de lemn ? Sau, mai bine, o pagoda si un templu ? fara sa bati un cui. Greu de imaginat, nu-i asa ? Exista un popor care nu numai ca si-a imaginat toate acestea, dar le-a si pus in practica din timpuri stravechi. Acest popor este atat de diferit de tot ce cunosti, incat trebuie sa-ti lasi acasa privirea de european orgolios, crescut in centrul lumii, daca vrei sa vezi dincolo de chimonourile colorate si colectiile de origami. Ca sa ajungi sa iubesti Tara Soarelui Rasare, trebuie sa pornesti la drum fara prejudecati. Vei fi un om nou, intr-o noua tara: Japonia. Ramane batut in cuie ?
Cum credeti ca se construieste o asezare ? Raspunsul este evident: conform unui plan. Si ce trebuie sa urmareasca acest plan ? O buna circulatie ulterioara, ordine, o arhitectura placuta ochiului... Ei bine, nu. Scopul principal este echilibrul dintre spatiul domestic si natura. Si integrarea spirituala a omului in natura, fiindca nimic din ce e material nu rezista in timp. Asta daca suntem in Japonia, bineinteles. Acoperisuri ondulate, pereti acoperiti cu foite de aur, case si temple construite pe ape, ca niste superbe zeitati marine venite sa impodobeasca lumea noastra trecatoare. Despre Templul Pavilionului de Aur din Kyoto se spune ca ar fi faimos pentru ca aici se afla cenusa lui Buddha. Sa nu divagam: Templul isi merita faima pentru frumusetea supla si fragila cu care intregeste splendoarea naturii. Si pentru stralucirea pe care i-o da invelisul sau din frunze de aur in lumina trandafirie a cerului. Iar Sala principala a Templului Kiyomizu-dera, in culoarea calda a ciocolatei negre si intimitatea creata de textura lemnului, pare o prelungire a stancii abrupte de care este „atarnata".
(Ryokan) „Primavara/Lumea nu mai este/Decat flori de cires". „Hanami" - privitul florilor (al florilor de cires, mai ales)- este un obicei aproape sacru in Japonia, iar pentru turistii straini exista si ghiduri care sa-i indrume in a indeplini perfect aceasta activitate. Pentru un „hanami" in orice anotimp, puteti admira altfel de flori... „Nu suntem curtezane. Si nu suntem sotii. Ne vindem abilitatile, nu trupurile. Cream o alta lume secreta, un loc al frumusetii pure. Insusi cuvantul gheisa inseamna artist, iar sa fii gheisa inseamna sa fii privita ca o opera de arta vie". Gion, districtul gheiselor, este unul dintre putinele locuri unde mai poti sa vezi micutele si delicatele fete investmantate in ape de matase multicolore. Dincolo de buzele inrosite ca petalele de trandafir, de miscarile mladioase si de vocile cristaline, ele iti pot dezvalui o vointa de fier, o viata la fel de dura ca a celor mai viteji samurai, greu de descris in categoriile europene. Poate ca ti-o amintesti pe Sayuri marturisind in Memoriile unei Gheise ca „Nu-i dat unei gheise sa doreasca. Nu-i dat unei gheise sa simta. Gheisa este artista a unei lumi plutitoare. Ea danseaza si canta. Te distreaza, face ce vrei. Restul e umbra, restul e secret". Reputatia caprioarelor din Nara este in primejdie: au fost acuzate de lacomie si ca ar fi rasturnat carucioare cu gunoaie si chiar turisti mai
obositi sau neatenti. Zburda libere prin Parcul Nara, pe taramurile candva populate de stramosii japonezilor. Chiar daca ai auzit cat sunt de obraznice, privirea lor blanda cu siguranta te va induiosa si macar o mangaiere si cativa biscuiti shika sembei tot iti vor smulge. 2.000 de felinare de piatra acoperite cu muschi, de o parte si de cealalta a drumului. Cele mai vechi au o mie de ani. Alte 1.000 de felinare de bronz insoresc stresinele cladirilor in drum spre Altarul Kasuga Taisha. Si daca aceasta priveliste nu te inmarmureste prin stranietatea si unicitatea sa, atunci Daibutsu de la Templul Todai-ji, Marele Buddha din bronz, inalt de 16 metri si greu de 550 de tone, te va coplesi prin sentimentul de sanctitate si liniste, pe care il transmite. Numai acest Daibutsu il intrece pe cel din Kamakura, care, mai modest, are doar 11 metri inaltime.
(Basho) „Linistea/Adanc patrunsa-n pietre./Ţârâitul greierului"... pe fundalul unei nopti la un templu din Koyasan, alaturi de calugari. Shojin Ryori (orez, tofu si legume) vor completa atmosfera budista, iar rugaciunile care incep dis-de-dimineata te vor ajuta sa te purifici, asa cum nu ai mai facut-o niciodata... Esti deja in inima traditiei japoneze. Fa un pas mai adanc, spre Okuno-in, cimitirul cu 100.000 de morminte si monumente funerare. Aici, statuile Buddha in pozitie de meditatie sau in picioare, izolate sau grupate, pelerini obositi de drum, felinare - toate sculptate in piatra amintesc de samuraii si oamenii de vaza niponi.
(Basho) „Pe marea intunecata/Tipatul unei raţe salbatice/Albeste vag"... atunci cand bombele atomice fac sa dispara de pe fata pamantului orase japoneze ca Osaka si Hiroshima. Cele doua orase sunt astazi infloritoare, dar pastreaza trista amintire a ororii razboiului prin testamentul pe care il reprezinta Domul Bombei Atomice, singura cladire care a supravietuit exploziei, si lupta cu blandete prin Flacara Pacii Mondiale, care nu se va stinge inainte sa dispara si ultima arma nucleara.
„Tipatul de pe marea intunecata" se aude pana in Tokyo, care a suferit enorm in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Candva un satuc de pescari pe nume Edo, astazi Tokyo sta sub semnul modernitatii si al arhitecturii futuriste. S-ar putea chiar sa-ti inspire sentimentul ca ai ajuns pe Star Trek. Japonezii nu renunta insa la radacinile lor, astfel ca muzeele Edo Tokyo si Edo Tokyo Open Air refac atmosfera de peste secole in cele mai mici detalii. Exista orase renumite pentru un anumit lucru. Si daca nu vezi tocmai acel lucru unic, atunci nu poti spune ca le-ai vizitat cu adevarat. La Tokyo, trebuie sa faci o croaziera pe sub podurile sale, minuni ale arhitecturii moderne imbinate cu jocuri de lumini fascinante.
Un munte de forma unui con perfect cu un covor de zapada acoperindu-i varful se oglindeste in lacul de la poalele sale. Acelasi con perfect acoperit de zapada se vede pe fundal, in timp ce o creanga de cires inflorit ocupa prim-planul imaginii. Recunosti imaginea, nu-i asa ? Desi nu este una dintre cele pe care le primesti by default cand iti instalezi Windowsul in computer, este la fel celebra. Este imaginea muntelui Fuji. Exista mai multe proverbe nascute in jurul muntelui sfant, dar unul dintre ele te intereseaza cu siguranta. Se spune ca acela care urca muntele o data este om intelept, dar cel care il strabate a doua oara este om nebun. Fuji-san este maiestuos, iar urcarea lui este o experienta religioasa, fie ca esti credincios sau nu. Vei vedea ca multi dintre turisti au adus cu ei cate doua camere de filmat, de teama sa nu piarda vreun moment din calatoria paradisiaca. Ia-ti cu tine hainele pe care le pastrezi pentru drumurile printre nori. Poftim ? Nu ai haine speciale pentru ca de obicei esti doar cu capul in nori ? Muntele Fuji o sa te ridice deasupra mai multor straturi de nori. Daca iti pierzi puterile, incearca sa mananci un ou gatit in noroiul vulcanic, cu coaja innegrita si mirosind a sulf. Greu de spus daca te va ajuta sa ti le recapeti, dar cu siguranta vei avea inca o poveste picanta de spus prietenilor tai. O plimbare pe lacul vulcanic Ashi si o excursie cu funicularul in varful muntelui intr-o zi senina, cand norocul e de partea drumetului, o sa-ti stapaneasca sufletul multa vreme dupa incheierea vacantei. Ai fost in locul unde pamantul se ingemaneaza cu cerul, unde norii ii devin poteci, iar lacurile sunt desprinse din apele cerului.
Acum esti cu un pas mai aproape de Japonia. O cunosteai deja. Ai facut un curs de ikebana. Si Google te-a ajutat sa mesteresti un cocor origami. Pe deasupra, esti mare fan al luptatorilor sumo si ceremoniile sacre ale ceaiului iti sunt familiare. Ba chiar te-ai relaxat de cateva ori cu un masaj shiatsu. Iar sushi si sake te incanta cu savoarea lor. Asadar, crezi ca Japonia ti-a dezvaluit misterele, doar esti un om informat. Esti sigur ca nu ai uitat nimic ? Inainte de a porni cu elan in calatorie, pregateste-te. In Japonia, nici cele mai banale experiente nu sunt ceea ce par.
Asculta-l pe filosof, ca stie ce spune: „Trebuie sa încep prin a recunoaste ca baile sînt, în mai toate hotelurile lumii, suficient de diversificate tehnic ca sa ceara, odata ce te-ai instalat, cîteva momente de studiu si acomodare. Caldul si recele, cada si dusul, reglajul jetului, plus tot felul de mici ingeniozitati si nuante locale tin spiritul în alerta si produc, în faza inaugurala, accidente mai mult sau mai putin picante: te uzi, te arzi, te sperii. Fata de ceea ce poti pati în Japonia, toate acestea sînt însa bagatele, mofturi. Am avut parte, de pilda, într-un hotel hiper-modern, de o experienta unica: closetul avea aspectul unui scaun de cosmonaut, cu spatar reglabil, brate late acoperite de micro-computere, beculete albastre si rosii, în perpetua scintilatie, si orificii amplasate scandalos, în cele mai amenintatoare unghiuri. Obiectul m-a confiscat definitiv, deîndata ce am intrat în baie. L-am cercetat îndelung, ca pe o finalitate fara scop, terorizat totusi de ideea ca scopul poate oricînd sa apara, ca un imperativ categoric. Atractia maxima o reprezentau, fireste, numeroasele butoane de pe bratele scaunului, însotite de inscriptii în japoneza. [...] Odata pornit, mecanismul functiona - ca progresul însusi - dupa legi fatale. Într-o clipita, întreaga baie a devenit un amplu spectacol de sunet si lumina. Eram înconjurat de arteziene torentiale, de tipurituri si haiku-uri indescifrabile, de complexe miscari de revolutie si rotatie. Nu doar closetul raspundea incultelor mele comenzi, ci toate robinetele încaperii, oglinzile, peretii, pardoseala. [...] Mi se parea ca de acest closet, de electronicul sau delir, depinde brusc soarta omenirii. Din fericire, la un moment dat, toata harmalaia a încetat. Am stat un timp nemiscat, ca sa nu stîrnesc vreo recidiva. [...]S-ar zice ca fata de acest abuz tehnologic closetele traditionale sînt de o paradiziaca simplitate. Nu în Japonia." (Andrei Plesu)

 

‹ Inapoi
Vacante in Japonia Tokyo

Interra - Oferte turism, City Break, Circuite, Craciun 2017, Revelion 2018



Posteaza aici albumele tale preferate de Calatorie, ca sa ne bucuram impreuna cu tine de locurile pe care le-ai vizitat. Albumele postate sunt subiectul aprobarii de catre Interra. Nu pune doar peisaje sau natura moarta, vrem sa te vedem si pe tine in ele. Interra nu este raspunzatoare de provenienta pozelor postate de catre utilizatori.

Exploreaza pe tari

Europa

Asia

Orientul Mijlociu

America de Nord si Centrala

Oceanul Indian

Africa

America de Sud

Mari si Oceane

Euro-Asia

Australia si Oceania